Generalul Nicolae Şova

NICOLAE ŞOVA
(9 noiembrie 1885, Rusăeşti – Bacău – 12 martie 1966, Bucureşti)
GENERAL, EROU NAŢIONAL

Studii:  juridice: începute dar nefinalizate (1905-1906); militare: Şcoala de Ofiţeri de Infanterie, Bucureşti (1907), Şcoala Superioară de Război (1919-1926).

Carieră militară: sublocotenent (1909), urmează avansări la excepţional pentru bravură în luptă: căpitan şi maior (1916, 1917), comandant al Şcolii de Mitraliere (1917), ofiţer de Stat major (Divizia 7 şi Corpul 6 Armată) (1919), şef la biroul 2 operaţii şi Instrucţie la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subşef de Stat Major – Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent – colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) – este considerat un ofiţer model al Armatei Române (1932), ataşat militar la Viena (1938 ianuarie 1 – 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director al Personalului în Ministerul Apărării naţionale, 1941 (ian.), comandant al Diviziei 1 gardă din Corpul 3 Armată – zona de operaţii pe Prut, în Basarabia, Odessa (1941 iunie – 1942), subsecretar de Stat pentru Marină în Ministerul de Război (februarie 1943 – august 1944), general de corp de armată (1944, ianuarie – august); demitere din guvern; comandant (la solicitare expresă, personală) al Corpului 7 din Armata Română încadrat în Frontul 2 Ucrainean (1974 septembrie 22 – 1945 martie 24), erou în Operaţiunea militară „Budapesta” (ianuarie 1945); demitere şi pensionare forţată (ianuarie – martie 1945). A decedat în 12 martie 1966, fiind înmormântat cu onoruri militare în cimitirul Ghencea.

Distincţii, medalii şi decoraţii pentru merite militare:
Medalia jubiliară „Carol I” (1908), Ordinul „Onoarea României”, cl. V (1913), Medalia „Avântul Ţării” (1913), Ordinul „Steaua României”, grad de cavaler cu panglică, de Virtute militară (1917), Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de ofiţer, cu panglică, de Virtute militară şi Medalia „Victoria în Marele Război pentru civilizaţie (1916-1918), Ordinul „Steaua României”, cl I (1922), în grad de ofiţer (1930), „Furajera Mihai Viteazul” (1931), Ordinul austriac „Pentru merit”, în grad de mare comandor (1938), Medalia Centenarului Regelui Carol I (1939), Ordinul „Mihai Viteazul” (1941), Ordinul „Virtutea maritimă”, cl. I, II, III (1944). Este învinuit pentru crime de război, condamnat între ianuarie 1946 – ianuarie 1956, dobândind reabilitare politică, fiind decorat cu Ordinul „23 August”, cl. a II-a (10 august 1964).

              A fost considerat un ofiţer model al Armatei Române, apreciat pentru calităţile sale de comandant, pentru bravură în luptă, primind înaintări în grad la excepţional.

              "Ferm şi neplecat, disciplinat, cu cunoştinţe militare şi generale dezvoltate, hotărât şi cu curajul opiniei sale, minuţios în lucrările sale şi pe ale cărui servicii şi cunoştinţe se poate conta în orice împrejurare", "ca brav şi priceput ofiţer de război".

              Generalul Vasile Atanasiu îl aprecia ca fiind "printre marii noştri generali de război care vor fi înscrişi în istoria neamului nostru şi al cărui nume va fi înscris printre eroii săi".

              Aflat în cantonament militar în Iveşti, generalul Nicolae Şova a copatronat edificarea bisericii din târgul Iveşti.